Dorinta …ca o delicatesa


Nu mai e usor.Sa-ti doresti.Lucruri simple,defel.O viata normala,in doi.Sa te poti baza pe cineva.Sa-i vorbesti din suflet.Sa te lasi in vraja mangaierilor.Sa-i zambesti cand iti e bine.Sa te stranga in brate cand ti-e greu.Sa ai ganduri frumoase.Fara griji.Fara intrebari.
Ce e viata fara dorinte?Chiar si cele mai ascunse dorinte ale noastre?Sa vrei ceva si sa fie din ce in ce mai greu de realizat?Lucruri si dorinte atat de normale .Sa fii cu cineva.Sa iubesti.Sa fii tu insuti.Sa fii personajul din romanul de dragoste sau din filmul la care ai oftat cu o seara inainte.
Se simte tot mai acut singuratatea.A devenit ca un viciu,nu mai poti scapa de ea.E un strigat surd de disperare,care ne zguduie pe interior.Nu e suficient sa-ti doresti.Sa inchizi ochii si sa te bucuri in taina de dorintele tale.Ci sa vrei sa le traiesti,sa le simti cum iti populeaza fiinta.
De ce e atat de greu sa te pui langa cineva?Sa aveti aceleasi dorinte?Sa iubesti si sa fii iubit ,deopotriva?Amandoi vrem acelasi lucruri.De ce ne deosebim asa de mult atunci?Suntem ciudati.Ne dorim sinceritate,dar ne temem de adevar pentru ca doare.Ne dorim sa fim deschisi unul cu celalalt,dar nu reusim sa depasim propriile fixuri si idei preconcepute.Vrem sa comunicam tot timpul ,dar cuvintele nu fac decat sa raneasca.Ori de cate ori ne e plin sufletul de celalalt si de NOI, ori de cate ori incercam sa ne apropiem unul de altul,incercand sa uitam tot ce a fost urat si sa nu mai repetam greselile din trecut, de tot atatea ori nu obtinem decat zambete fasticite si crispate si o nevoie acuta de-a fugi cat mai repede si cat mai departe de celalalt respingand din start totul .Ajungem in fata oglinzii si ne spunem ca e vremea sa ne revenim, pentru ca asta nu se va intampla niciodata.Dar,in prostia si naivitatea noastra,nici macar nu ne dam o minima sansa.Sa incercam macar.Si sfarsim prin a ne accepta neputinta. Suntem egoisti si, in egoismul nostru,nu ne dorim decat sa ne fie doar noua bine.Si uitam,cu nonsalanta,ca pentru a fi DOI,trebuie sa fim DOI.La bine si la rau,intelegandu-l si ascultandu-l si pe celalalt.Nu doar folosindu-ne de el.

Publicat în: on 22/11/2010 at 9:04 am  Comentarii (2)  
Tags: , ,

GANDURI VECHI….GANDURI NOI

E zarva mare la piata gandurilor noastre fiindca se vand doar sentimente fara eticheta de valabilitate, multe din ele expirate si de aceea voi depune o plangere Destinului pentru a-l amenda pe Creatorul de moda sentimentala al acestei lumi care a produs sentimente ce se nasc si mor in desertaciune, ochi care se cauta intreaga viata fara sa se regaseasca,cuvinte care se pierd in praful clipelor duse de vantul desertaciunii, si multe alte neajunsuri ale acestei marfi cu nume de viata depozitata in conditii mizere pe taraba insalubra a unei Clipe de durere, ce vrea un pret mult prea mare spre a fi cedata altei Clipe de fericire. ... “Sorin Cerin”

Ar fi trebuit sa am ce spune cand se sfarseste un an.S-au intamplat atat de multe…Si bune, si rele,si vechi si noi,cunoscute si necunoscute…surprize si dezamagiri.Am simtit bucuria implinirii unei dorinte si dezgustul unei minciuni spuse de atatea ori…Am adunat amintiri si am sters urmele dezamagirilor….
Nu e greu sa scrii despre fericire…E suficient sa zambesti si totul infloreste si prinde viata in sufletul tau.E mult mai greu sa descrii tristetea..acea tristete cand descoperi ca tot in ce ai crezut nu a fost decat un vis infantil,ca ai fost partas la promisiuni doar frumos creionate…cand realizezi ca viata nu are doar parti frumoase iar oamenii din viata ta nu sunt toti cu ganduri sincere si frumoase.
Cand e vorba de uraciune….sunt multe de spus.Te infiori cat de naivi acceptam raul in viata noastra.Cat de repede ne deschidem sufletul la cel care ne va minti toata viata.Cat de usor uitam lacrimile ce le-am sters pe furis de pe obraz cand am simtit propria deznadejde…
Multi ramanem cu vise neimplinite,cu dorinte nespuse ,cu sentimente nerecunoscute.Multe clipe irosim sperand ca se va mai schimba ceva in viata noastra.Si ne trezim facand planuri pe anul in care tocmai am pasit.Si tare am vrea sa nu mai repetam greselile anului trecut,sa fim macar cu un gram mai egoisti si mai nepasatori cu cei care ne-au mintit si ne-au dezamagit,sa lasam trecutul in urma si sa fim mai optimisti.
E un an nou.Inca sunt multe de facut,de schimbat.Poti continua sa te amagesti cu ce a fost.Poti sa visezi ca va fii mai bine.Poti uita si o lua de la capat.Niciodata nu e prea tarziu cand sa incepi ceva.
E important ca in fiecare dimineata sa te uiti in oglinda si sa-ti spui:Am tot ce-mi doresc.Sunt ceea ce vreau sa fiu!
Sa fie pentru toti un an plin de inceputuri si sperante.Sa traim bine si sa adunam cat mai multe amintiri!

Publicat în: on 18/01/2010 at 1:00 pm  Scrie un comentariu  
Tags: , ,

Intr-o joi….

M-am nascut. Pe vremea cand rula la televizoare Colombo.
Tot intr-o joi am nascut.
Joi ,acum cativa ani,am cunoscut si am inceput o relatie ,tot intr-o joi am distrus-o si am ingropat-o intr-o sala de tribunal.
Si as continua la nesfarsit ,cu fiecare joi din viata mea,cu fiecare intamplare si amintire legata de ziua de joi…
Imi place joi…e o zi relaxanta,rasufli usurat dupa primele 3 zile si gandesti cu placere ca urmeaza week-end-ul.
Joi esti optimist.Te afli la jumatatea unei saptamani si deja incepi sa tragi linie.Daca nu ai facut nimic pana joi,fa-ti planul pentru saptamana urmatoare.Nu incepi nimic de vineri.
Iubesc joia.Ca si barbatul de langa mine.A venit intr-o zi de joi…Poate pleaca din viata mea in alta zi de joi.Dar azi,joi,ma bucur ca pot sa-i zambesc visand la cat mai multe zile de…..JOI.Impreuna.
Iubirea

Publicat în: on 22/10/2009 at 7:37 am  Scrie un comentariu  

Imi place…

Sa te indragostesti de cineva este usor, dar sa faci pe cineva sa se indragosteasca de tine este greu. Ma tot intreb cum ai reusit asa de repede sa ma faci sa ma indragostesc de tine.ssssst2

Imi plac surprizele. Imi plac plimbarile romantice pe malul marii sau langa foc la munte. Imi place sa primesc zambete, iubesc sa-i fie mereu cuiva dor de mine, sa fiu luata in brate, sa ascult vocea lui vorbindu-mi. Sa zambesc. Imi plac serile romantice cu cina si lumanari, sa dansez lipita de el .
Imi place sa fiu alintata, sa aud sunetul numelui meu. Imi place sa mi se spuna des ,,mi-e dor”, sa mi se arate ca se gandeste la mine si imi da o oarecare importanta, imi place sa fie nevoie de mine. Imi place ca cineva sa aibe grija de mine, sa ma inveleasca noaptea, sa mi se spuna ,,noapte buna”.
Sa ma plimb de mana pe alei,sa ma ia de umeri ocrotitor.
Imi place sa-mi gateasca cand vreau sa ma surprinda, pentru ca stiu ca o face din dragoste.
Imi place mai mult vara, imi place sa merg cu cortulsi sa aud ploaia cum loveste panza ,imi place sa prind rasaritul de soare sau apusul pe tarmul marii.
Imi place sa fie pentru totdeauna in dragoste.
Imi plac buzele si sarutul, imi place framantarea buzelor si atingerea lor pe piele.
Si asta imi place, sa-mi dea un pupic si sa ma ia in brate cand suntem certati.
Imi place ciocolata cu menta.
Imi place sa ma intind si sa astept .Masajul. Atingerea mainilor.
Imi placi tu. Atunci cand imi zambesti. Si spui: IMI PLACE.

Publicat în: on 11/04/2009 at 9:01 pm  Scrie un comentariu  
Tags: ,

Femeia…

Pe o femeie nu poti s-o urasti pana n-o iubesti si apoi te chinui s-o scoti din minte…Si cand ai scos-o din minte,uiti de ce s-o urasti.

Atit de mult dor strange in inima incat au secat izvoarele lacrimilor amare…
Are atitea dorinte incit nici nu se poate exprima in cuvinte…
Lipsa ei e un desert in largul marii,
Timpul petrecut fara ea .. o boala fara de leac.
Ca o pedeapsa punctul sta infipt intr-un blank asteptand minuni.
Inmuguresc fiori pe trupul ei cand respira aerul regasirii,
Zambetul ei e universul cladit din secundele furate,
Verde si pierduta e privirea ei cand te striga sa vii
Pe o barca de corali ,intre sentimente intinse printre fire de nisip,
Ca un val sa atingi linistea visului de dimineata.

00121

Publicat în: on 08/03/2009 at 11:10 am  Scrie un comentariu  
Tags:

Uneori…alteori…

Uneori imi doresc sa fiu o frunza,sa-ti cad in palma
Alteori un fulg de nea topindu-se intr-un sarut pe frunte.
Uneori ma simt adierea de vant din jurul tau
Alteori sunt doar raza de soare din privirea ta.
Uneori ma regasesc in zambetul tau,
Alteori ma pierd in gandurile tale nerostite.
Uneori te intalnesc prin visele mele,
Alteori te pierd prin intrebari fara raspunsuri.
Uneori esti. Alteori nu.

Publicat în: on 07/03/2009 at 10:40 pm  Comentariu (1)  
Tags: , ,

Iubirea e un viciu…

,,Daca Adam si Eva erau asiatici, inca mai eram in Rai pentru ca ei nu ar fost tentati niciodata sa guste din mar,ci ar fi mancat sarpele…

Iubirea zace in stare latenta in fiecare dintre noi.Totul incepe de la un vis. Conturat frumos, in culoarea preferata, devenim peste noapte dependenti de propriile dorinte. Forta iubirii sta in mintea noastra flamanda de cuvinte si in sufletul nostru dornic de iubire.E de ajuns un zambet si niste vorbe si suntem gata sa deschidem rezervorul de iubire. Si transformam fara sa stam pe ganduri un tip banal in iubitul mult asteptat. Si luam zilnic doza de cuvinte frumoase, ne pierdem in ochii care-ti zambesc ,tresarim la apropierea lui .Si deodata devine un viciu. Nu mai poti trai fara prezenta lui, ii cauti privirea, cersesti tot mai des atingerea .Totul are puterea unui drog, te acapareaza, te supune, te orbeste. Incepi sa respiri promisiuni, sa desenezi planuri, sa crezi in acel moment de unicitate pe care ti-l inspira. Sa realizezi ca numai in prezenta si alaturi de el simti totul atat de intens si te surprinde de fiecare data la modul super placut ca are puterea asta asupra ta. Ceva super placut !
E simplu sa scrii despre iubire. E simplu si sa gandesti frumos cu si despre iubire. La fel, e simplu si sa te ambalezi atunci cand vine vorba de dorinte . Pana cand te pui langa cineva. Si din acel cerc al intimitatii ,in care ti-ai creat o lume doar pentru un NOI si unde totul se defineste si porneste cu ,,IMI PLACE”, pasesti pe teritoriul egoismului si al orgoliului propriu. Se contureaza tot mai clar notiunea de EU. Incepem sa aratam tot mai des cu degetul acuzator, vedem mereu balanta nemultumirilor inclinandu-se spre noi. Ne trezim, incet-incet, din betia iubirii. Cuvintele frumoase se transforma in reprosuri. Amintirile in regrete. Foarte multe regrete. Regrete pentru ca nu am reusit ,mai mult si mai bine, impreuna. Regrete ca au ramas atatea nespuse, nefacute, neimpartite si neimpartasite. Regrete pentru ca, asa cum suntem si putem, plecam mai intotdeauna aruncand cu noroi in clipele frumoase. Si uitam, foarte repede uitam ca au fost momente cand stiam si am fost absolut convinsi ca , fiind impreuna un DOI, am simtit si am dorit asa cum nu am simtit si nu am dorit cu nici o alta persoana din viata noastra. Iubirea isi pierde treptat poleiala,ne invaluim in minciuna si ne amagim incontinuare obosind sa resuscitam o dragoste pierduta. Simti durerea singuratatii din inima si golul amintirilor pierdute din minte .Amani cu incapatanare acel GATA sfasaietor, refuzi sa-ti fie bine uitand, sa intorci spatele la imbratisarile refuzate. Nu reinvii nimic. Doar esti la limita penibilului, conteaza doar momentul in care te trezesti si pui punct. Punct si inchizi usa. O inima ranita, un vis neimplinit si tot ce-ai crezut ca exista se stinge in dezgust.Te maturizezi brusc ,fara sa vrei, si te trezesti intre oameni, in mijlocul mizeriei din suflet si a parsivismului cu care isi apara confortul si interesele proprii,in vreme ce tu, de la o vreme, priveai de pe margini,naiv si plin de sperante,increzator ca iubirea transforma spirite si schimba orgolii. Degeaba vrei mai mult,mai repede si mai definitiv,degeaba cauti garantii si asigurari la tot pasul, de vreme ce nu gasim certitudini intr-o lume a naibii de nesigura si daca nu ne-am motoriza cu o mare doza de inconstienta zi de zi, am ajunge sa nu mai iesim din casa.
Iubirea e doar chipul amagitor al viselor tale, se naste din dorinta ascunsa de-a darui, e clipa de nebunie in care cautam perfectiunea pe chipul celui de langa noi. E o himera a gandurilor insetate de ecou.
Cineva imi spunea:
,,Sa inveti sa traiesti clipa si sa iei lucurile asa cum sunt, cum vin , traindu-le tocmai pentru ca ai obiceiul asta blestemat de a analiza si apoi a reanaliza la infinit; si cu fiecare noua data cand o faci, rezultatul parca iti da cu tot mai mult minus si mai putin bine pentru amandoi.”
Da. Traiesc clipa .Ma revolt si ma inving singura,ma infierbant si apoi ma sting intr-un oftat sinonim cu o acceptare umila.Vreau sa infrunt, sa schimb destine,vreau prea multe decat pot face si dori pe lumea asta, ,,vreau “-ul asta e prea plin de vanitate.
Nu vreau aprobarea nimanui. Cand suferi,plangi. Nimeni nu poate sa vina sa ceara taxa la lacrimi. Sa-ti dea bilete de voie. Sa fii. Sa nu faci. Sa poti. O faci pentru ca asa simti. M-am imunizat la neputiinta. M-am fraternizat cu durerea neimplinirilor din suflet. Nu caut normalitatea inventata de mintea altora, nici nu astept indeplinirea promisiunilor mincinoase. Mereu, mereu au fost si mereu vor exista motive pentru disconfortul moral al unei relatii, se vor gasi explicatii, se vor face incontinuare greseli, vom intalni o multitudine de NU-uri pe care nu vom reusi sa le controlam. Ele ne domina pe noi. Ce repede ne aratam cu degetul. Ce repede ne repezim la usa. Furiosi si nerabdatori de-a lua decizii definitive. La ce bun parerile de rau cata vreme nu vorbim limbajul lui “pot” cand suntem impreuna ? Crezi ca mai conteaza un zambet in atatea zile de tristete? Ne-am refuzat demult dreptul la tristete, e prea scump sa-ti permiti adevarul. Suntem atat de goi in suflet incat se aude vantul rece al tinerei ierni care se apropie timida de linistea noastra batrana si impovorata de ani. Trecutul doare si e imperfect. Viitorul e atat de nesigur si pal…Inca nu se vede, nu se simte,nu exista. Am intzepenit doar intre doua anotimpuri: iarna despartirii noastre sau toamna regasirii?
Am inchis o usa.Am deschis o alta.Suntem pionii destinului pe tabla vietii. Cand zici ca totul s-a sfarsit, se naste un nou inceput. Si deschizi iar rezervorul de iubire.
Iubirea e o carte scrisa de amintirile traite. Nu poti sterge nimic,dar poti adauga mereu alta pagina.

Publicat în: on 25/02/2009 at 1:55 pm  Comentariu (1)  
Tags: , , , , , ,

Intre ratiune si simtire

Visez la linistea imbratisarii tale si la atingerea dumnezeiasca a mainii tale…Nu ma trezi daca nu esti sufletul pe care il astept.


Se duce o lupta.

Ratiunea imi zice sa fiu precauta,sa nu mai cred asa de usor in cuvinte frumoase, sa nu mai ma infior la fiecare atingere,sa fiu mai rece si neclara in sentimente, sa nu mai spun oricui si oricum ,,mi-e dor” sau ,,mi-ar place”. Minciuna e o himera cu parul balai,atrage atat de usor cu mireasma ei dulce, te prinde in vraja si nu mai auzi decat ceea ce ai vrea sa auzi.

Simtirea freamata ca o adiere de vara peste pielea mea . Imi simt pulsul batand cu putere. Nu-mi mai gasesc rabdarea sa astept,nu mai suport noptile cu patul gol, iti caut privirea, ma inghesui in causul palmei tale, ca o pisica torc sub degetele tale.

Simtirea ma dezbraca,ratiunea ma imbraca. Cersesc o clipa cu tine. Sunt gata sa ma daruiesc tie. Ratiunea ma face sa-mi plec privirea,nu pot sa strig in gura mare ca te iubesc din prima clipa,nu e frumos, degetul dojenitor al lumii sta deasupra patimii mele. Pacatoasa si plina de pofte sunt. Ma trezesc cu gandul ca as dori…As dori …mana ta sa ti-o petreci de dupa mijlocul meu si sa ma frangi intr-o imbratisare patimasa, sa transpiram goi si incatusati, cuvintele sa fie sorbite de buzele noastre insetate de atata tacere. As vrea…ochii sa ti-I acopar cu saruturile mele,sa-ti simt respiratia in ceafa mea ,sa ma pierd in bratele tale. Sa ne daruim nemurirea.O poezie sunt. In rime simt ca se misca buricele degetelor tale pe pielea mea.Oftatul meu e ca un punct. Sau o virgula, nici eu nu mai stiu cand a inceput totul si daca se va sfarsi vreodata. Stiu doar ca esti aici si te simt.

Ratiunea imi spune sa ma tem,iubirea lasa rani atat de adanci,uitarea sapa amintiri in suflet,zambetele se schimba atat de usor in lacrimi. Imi sopteste despre tacere. De zambetul uitat si privirea straina cu care te intalnesti in oglinda. Se strecoara pe nesimtite semnul intrebarii in discutiile din noapte,declaratiile de dragoste se transforma in reprosuri,privirile patimase in sageti de ura pe la spate.

Nu vreau vorbe. Nici priviri dulci. In bratele tale sa fiu si sa-mi lipesc obrazul de pieptul tau. Atat vreau sa simt. Eu si tu. Un NOI. Si apoi ,de mana fiind,o pornim agale impreuna. Ne uitam unul la altul si zambim din cand in cand. Te apleci spre mine si-ti unesti buzele cu ale mele. Ma saruti. Asta si aici e linistea mea. In rest ,poate sa fie tacere.

Ssst…liniste…nu trezi ceea ce nu poti intelege.

Publicat în: on 20/02/2009 at 12:02 am  Scrie un comentariu  
Tags: , ,

Dorinta…

In fiecare dintre noi zace cate un ,,Marti13″ care te trezeste din uitare…

EL…
….,,As vrea sa vii la mine intr-o seara de iarna si, imbratisati in spatele ferestrelor, privind singuratatea strazilor intunecoase si reci, sa ne amintim de iernile din povesti, unde traiam impreuna fara sa stim. Pe acele poteci vrajite am trecut cu adevarat tu si eu, cu pasi timizi, impreuna am mers prin padurile pline de lupi, spiridusii ne spionau din smocurile de muschi prinse de turnuri, falfairile de aripi ale corbilor. Impreuna, fara s-o stim, priveam viata misterioasa care ne astepta. Acolo au tresarit in noi pentru prima oara dorintele nebune si dulci. “Iti amintesti?”, ne vom spune unul altuia, strangandu-ne usor in brate, in incaperea calda, si tu imi vei zambi increzatoare, in vreme ce afara tablele zgaltaite de vant vor scoate un sunet lugubru. Dar tu – acum imi amintesc – nu cunosti basmele vechi cu regi fara nume, cu capcauni si gradini vrajite. N-ai trecut niciodata, vrajita, pe sub copacii fantastici ce-ti vorbesc cu voce omeneasca, n-ai batut la poarta castelului pustiu, nici n-ai umblat noaptea dupa lumina din departare, n-ai adormit sub stelele Rasaritului,leganata de o piroga sacra. In spatele ferestrelor, intr-o seara de iarna, probabil am ramane muti, eu pierdut in basmele moarte,tu in alte griji, necunoscute mie. Eu as intreba: “Iti amintesti?”, dar tu nu ti-ai aminti.
As vrea sa ma plimb cu tine, intr-o zi de primavara cu un cer cenusiu si cu cateva frunze de anul trecut involburate de vant pe strazi, in cartierele de la periferie; si sa fie duminica. In locurile acestea se nasc adesea ganduri melancolice si marete, si la anumite ceasuri colinda poezia, unind inimile celor care se iubesc.Se infiripa si sperante ce nu pot fi numite, favorizate de orizontul nesfarsit din spatele caselor, de trenurile care alearga, de norii de la miazanoapte. Ne vom tine pur si simplu de mana si cu pas usor vom aluneca, spunand lucruri negandite, stupide si dragi. Pana cand se vor aprinde lampioanele , si din blocurile jalnice vor iesi intamplarile sinistre ale orasului, aventurile, romanele visate. Si atunci noi vom tacea, tinandu-ne de mana, pentru ca sufletele isi vor vorbi fara cuvinte. Dar tu – acum imi amintesc – nu mi-ai spus niciodata lucruri negandite, stupide si dragi. Nici nu poti iubi, prin urmare, duminicile despre care vorbesc, iar sufletul tau nu stie sa-i vorbeasca sufletului meu in tacere, nu recunosti la ceasul potrivit vraja orasului, nici sperantele ce coboara dinspre miazanoapte. Tu preferi luminile, multimea, barbatii care te privesc, strazile pe care se spune ca-ti poti intalni norocul. Tu esti altfel decat mine si, daca ai veni sa te plimbi cu mine, te-ai plange ca esti obosita; doar atat, si nimic altceva.
As vrea sa merg cu tine vara intr-o vale pustie, sa radem impreuna de nimicuri, sa exploram tainele padurii, ale drumurilor colbuite, ale unor case parasite.Sa ne oprim pe podul de lemn sa ne uitam la apa care curge, sa punem urechea la stalpii de telegraf ca sa ascultam povestea lunga, fara sfarsit, care vine de la capatul lumii si cine stie unde va ajunge. Sa culegem flori de pe pajisti si, intinsi pe iarba, in tacerea de sub soare, sa contemplam abisul cerului, si norisorii albi ce trec, si varfurile muntilor. Tu ai spune:”Cat e de frumos!”. Nimic altceva n-ai spune, pentru ca am fi prea fericiti ca trupul nostru si-a pierdut greutatea anilor si ca sufletele au devenit fragede, ca si cum s-ar fi nascut atunci.
Dar tu – daca ma gandesc bine – , tu te-ai uita in jur fara sa intelegi, ma tem, si te-ai opri ingrijorata sa examinezi un ciorap, nerabdatoare sa ne intoarcem. Si nu ai spune :”Cat e de frumos!”, ci alte lucruri, golite de sens, de care mie nu-mi pasa. Pentru ca, din pacate, asa esti tu. Si n-am fi nici macar pentru o clipa fericiti.
As vrea totusi – lasa-ma sa spun -, as vrea, cu tine de brat, sa strabat marile strazi ale orasului la apus, in noiembrie, cand cerul e de cristal pur. Cand inchipuirile vietii alearga peste cupole si ating oamenii negri, la capatul strazilor, deja pline de nelinisti. Cand amintiri ale unor varste fericite si noi profetii pe deasupra pamantului, lasand in urma un soi de muzica. Cu indrazneala nevinovata a copiilor vom privi chipurile celorlalti, mii si mii, ce se scurg rauri-rauri pe langa noi. Noi vom emana, fara sa stim, lumina bucuriei, si toti vor fi obligati sa ne priveasca, nu cu invidie sau suparare, ci zambind usor, cu un sentiment de bunatate, din cauza serii care vindeca slabiciunile omului. Dar tu – inteleg prea bine – in loc sa te uiti la cerul de cristal si la coloanele de aer batute de ultimele raze, ai sa vrei sa te opresti sa te uiti la vitrine, la aur,bogatii, matasuri, la lucrurile acelea meschine. Si nu iti vei da seama de inchipuiri, nici de presimtirile ce trec, nici nu vei simti, ca mine, chemarea la o soarta mandra. N-ai sa auzi nici muzica, n-ai intelege de ce oamenii ne privesc cu ochi buni. Tu te vei gandi la sarmanul tau maine, si in zadar deasupra ta statuile de aur pe turle isi vor ridica spadele in ultimele raze de soare. Si eu as fi singur.
N-are rost. Poate toate astea sunt prostii si tu esti mai buna decat mine, necerand atat de mult de la viata. Poate ai dreptate tu si ar fi stupid sa incerc. Dar cel putin, asta da, as vrea sa te vad. Fie ce-o fi, vom sta impreuna intr-un fel si vom gasi bucuria. Nu are importanta daca ziua sau noaptea, vara sau toamna, intr-o tara necunoscuta, intr-o casa nearanjata, intr-un han jalnic. Va fi de ajuns sa te am langa mine. Nu voi sta aici sa ascult – iti promit – scartaitul misterios al acoperisului, nu ma voi uita la nori, nici n-o sa ma las dus de muzica sau vant. Voi avea rabdare daca nu vei intelege ce-ti spun, daca vei vorbi despre lucruri straine mie, daca te vei plange de hainele vechi si de bani. Nu vor exista asa-numita poezie, sperante comune, tristeti atat de prietene cu iubirea. Te voi avea insa langa mine. Vom reusi, vei vedea, sa fim destul de fericiti, cu multa simplitate, barbat si femeie doar, cum in mod obisnuit se intampla in orice colt de lume.
Dar tu – ma gandesc acum – esti prea departe, la sute si mii de kilometri greu de strabatut. Tu esti intr-o viata pe care n-o cunosc, si iti sunt aproape alti barbati, carora probabil le zambesti cum imi zambeai mie in alte vremuri. Probabil nu reusesti sa-ti mai amintesti numele meu. Eu am iesit deja din tine, pierdut printre nenumarate umbre. Si totusi, nu stiu sa ma gandesc decat la tine, si imi place sa-ti spun toate astea…”.

EA…
Imi aduc aminte de tine…si as vrea…sa fiu femeia ta.

Publicat în: on 18/02/2009 at 10:24 am  Comentarii (2)  
Tags: , , , , ,

A fost odata…

Decat o virgula nesigura,mai bine un punct .Si de la capat.

Un punct. Mic si rotund. Si nu vroia in ruptul capului sa fie singur. Se inghesuia in gramada de puncte, se cocotza in carca unei virgule sau iesea la plimbare cu cate un alt punct. Stia ca ,singur fiind, trebuia s-o ia de la capat. Asa,cu ceilalti, era mereu o continuare. Si uite asa a cunoscut-o pe virgula. Supla si atragatoare,mereu vorbareatza si pusa pe shotii,virgula era ceea ce avea nevoie punctul sa se simta nemuritor. Plin de orgoliu si vanitate,punctul isi lua pozitia de deasupra. Pe zi ce trecea,cu cat apareau impreuna,cu atat virgula incepea sa fie mai putin importanta,sa-si piarda nemarginirea. Punctul se simtea in largul lui,putea sa -si sustina principiile,sa arate cu degetul dispretuitor in jur,sa-si satisfaca placerea de-a conduce. Uitase de virgula,era orbit de propriul egoism.Vanduse atat de usor uitarii zambetul de dimineata si atingerea virgulei,amintirea i se parea o povara inutila incat sterse in graba pasii plimbarii in doi de odinioara. Nu mai avea timp de o privire incurajatoare si de un gest tandru. Si intr-o zi ,dupa o noapte de tacere, se trezi fara virgula. Si fara alte puncte in jur. S-a vazut ,intr-un sfarsit, singur. Un punct.

februarie 11, 2009

Publicat în: on 16/02/2009 at 7:13 pm  Scrie un comentariu  
Tags: , ,

Suflet pereche

Uneori minciuna poarta haine mai stralucitoare decat un adevar .

E curios cum incep sa capete forta vorbele in defavoarea gesturilor simple. Cand uitam fapte simple,cand alungam amintiri,cand ne facem ca nu ne doare si ca nu ni s-a intamplat noua asta.
E curios cum singuratatea deseneaza o disperata nevoie de-a crede in tot ce se aude. Cand suntem gata de-a accepta orice in numele iubirii. Ne prostituam sufletul, ne hranim cu minciuni, ne incurajam in oglinda.
E chiar curios cand ne apucam sa imbracam pe primul venit in hainele mult asteptatului si sa-i spunem frumos suflet pereche si il impodobim cu calitati si ne orbim singuri cu lumina credintei ca numai el este si va fi si nu vrem sa vedem decat ce ne place,ce ne-am dorit,inlocuim lesne si grabiti realitatea cu stralucirea visului din mintea noastra. Si cu cat o spunem mai des, cu atat ne pierdem in prea multe cuvinte si prea putin adevar. Cat de disperat poti fii sa accepti omul care te face sa plangi, care se joaca cu inima ta si sa-l numesti suflet pereche? Cum poti uita tradarea si zambetul oferit in alta parte cu atata usurinta ? Poti dormi cu impacarea ca ai facut ce trebuia sau ca asta ti-ai dorit cu adevarat?


februarie 4, 2009

Publicat în: on 16/02/2009 at 7:11 pm  Scrie un comentariu  
Tags: , ,

Blestemul unei iubiri interzise

Crezul zilelor noastre nu mai incepe cu constientul “cred” , nici cu scepticul “nu cred” , ci cu tragicul “vreau sa cred”
Lucian Blaga

Iubesti,dar nu te simti iubit.Nerabdarea ta nu are limite iar celalalt amana momentul.Vrei sa-l atingi iar el se fereste. Il chemi si nu vine.Stai in fata lui si nu te vede. E doar o iubire intr-un singur sens,pe care o percepi doar tu, care te rascoleste , iti arde sufletul cu fiecare zi in care iti faci planuri cu el si in fiecare noapte cand descoperi ce singura esti.O iubire intr-un sens interzis, care te macina si nu poti sa scapi de ea,te cuprinde, te roade,te chinuie. Iubirea nu e niciodata in parti egale.Unul iubeste mai mult decat celalalt. Uneori e ca un cerc vicios…iubesti pe unul care iubeste pe alta care iubeste pe altul…Sa te simti plin de iubire si sa nu poti sa te manifesti, sa te cuprinda dorul iar el sa nu-si mai aduca aminte de tine. Sa te indragostesti exact de persoana care de-abia te observa. Sa ai parte de trairile de mult asteptate si entuziasmul unei iubiri care te implineste si sa te lovesti de indiferenta si nepasarea celuilalt. Ne straduim atat de mult sa fim simpli. Complicam atat de mult iubirea. Ne dorim de fiecare data exact ce ne este imposibil de obtinut. Cum se face ca ne indragostim de persoane nepotrivite,cand sentimentele cele mai frumoase le irosim pe oamenii care nu vad si nu simt tot ce vine din inima noastra? Cand in loc sa ne apropiem, ne indepartam tot mai tare? Cand totul se iroseste sub privirea acelui care nu-i pasa ca te pierde. Sa simti cum creste o iubire in tine, cum cauti cu disperare sa-ti inabusi dorul,cum toate cuvintele frumoase ti se gatuie la iesirea din suflet. Sa ucizi dorinta si sa suferi pentru un vis care nu-ti apartine. Sa alegi locul ascuns pentru lacrimile tale,sa ingropi o iubire care nu s-a nascut inca.
E doar un blestem …sa iubesti exact pe omul care nu e capabil sa te iubeasca.

ianuarie 6, 2009

Publicat în: on 16/02/2009 at 7:07 pm  Comentarii (3)  
Tags: , ,

Un sfarsit…un nou inceput

Cine poate sa cunoasca prezentul pana nu devine trecut?

Un an se termina, incepe altul. O lista de socotit, o alta lista de dorinte. Ce-am facut…ce vom face? Ce-am gresit…ce vom incerca? Ce regrete avem …ce sperante ne facem? Am ajuns la capat de drum, incotro mergem? Ne uitam in spate, peste umar, sau privim doar inainte? Iertam sau uitam? Ne facem noi planuri sau le continuam pe cele vechi? Tragem linie, avem realizari? Ce facem cu cele nefacute? Le abandonam pur si simplu? Ca si cand s-ar fi expirat timpul? Orice competitie are invingatori si invinsi, ne mai dam posibilitatea unei revanse?
Ce facem cu trecutul sau cu sentimentele investite? Le punem la lucruri vechi? La gunoi? Chiar daca ar scotoci cineva si ar da peste ele, ce sa faca cu sentimente folosite, la second-hand? Sunt roase si motolite,deh, le-am folosit , pe alocuri sunt si rupte sau crapate, ne-am gandit vreodata ca vor ajunge in mainile unor straini? Nu le-am pus in rama sa ma uit la ele,le-am tot purtat cu mine ,mai pe la inima, mai au rascolit mintea,mai le-am tinut strans prin buzunare in asteptarea momentului potrivit. Cum sa arate niste sentimente zdrentuite? La un moment dat ti-e rusine si tie de ele, nu –ti mai vine sa le arati la nimeni. Stau ascunse prin debarale sau le arunci cu prima curatenie. Poate primesti unele noi noute. De la Mosu?
Stau inca in asteptarea ultimei zile. Nu vreau sa trag linie de final. Vreau socoteala ultimei secunde. Poate am parte de o minune. Vreau sa am si ultima clipa cand adun ,cand trag concluziile. Ce fac cu rezultatul? Il pun in colectia mea de amintiri.

12 dec. 2008

Publicat în: on 16/02/2009 at 7:05 pm  Scrie un comentariu  
Tags: , ,

Eseu pentru o clipa pierduta

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.
Charles Dickens

Mii de cioburi ale tristetii in care se oglindeste o iubire interzisa transforma speranta in neputinta. Imi frang dorul plimbandu-ma pe carari pustii ,dar pasii imi sunt din ce in ce mai grei,duc si amintirile fiecarui loc care te cunosc, se aude suieratul unui repros si simt gustul amarui al parerilor de rau. Mi-e greu sa mai tin ochii deschisi. Imaginea ta imi apare peste tot ,mi s-a intiparit pe retina zambetul tau albastru. Umeda si rosie e clipa regasirii cu tine. Ma pierd repede in amintiri, sunt atat de multe si inca atat de vii. Inca aud soapte ,inca iti simt prezenta.Apoi ma trezesc ca-ntr-un hol cu multe usi pe care scrie viitor. Ce sa aleg? Orice as alege,orice s-ar intampla, mai bun sau mai rau, ramane ceva in urma care te urmareste din umbra. Regretul.
Dincolo de orice neintelegere si neputinta, in fiecare dintre noi zace in stare latenta implinirea. Ca om sau doar a dorintelor ascunse de prea mult timp. Ducem povara timpului pierdut inutil. Ne razvratim la fiecare clipa de egoism. Ne regasim intr-o lume plina de iluzii . Si adevarul are haina unei minciuni, cateodata. Fericirea are déjà pretul unei tigari si a unei bucati de paine, iubim atat de usor patul in care ne cuibarim pentru un somn fara griji. Nu mai inventam sentimente in care nu mai credem. Este de ajuns sa-ti doresti o liniste fara problemele celor din jur,sa-ti inchizi usa coliviei si sa te faci ca nu vezi nimic .


23.nov.2008

Publicat în: on 16/02/2009 at 6:56 pm  Scrie un comentariu  
Tags: , , ,

Multumesc.

Multumesc…pentru faptul ca traiesc amintiri si clipe frumoase. Multumesc ca exista cineva care se gandeste la mine.

Cand am zis ultima data asta? Un cuvant simplu,greu de rostit. O reactie normala de multumire. Pentru ca ni se face un bine. Un bine pe care fiecare il caracterizeaza cum vrea. Pe care il acceptam sau nu . Un bine pe care il simtim sau nu important. Nu e o haina pe care o probam, o purtam de cateva ori si apoi o aruncam in sifonier. E parte din starea noastra de spirit. O umbra a constiintei . Doar 9 litere care ne fac mai frumosi , sufleteste vorbind. Doar rostindu-le ,capeti zambetul multumirii de sine. Pentru ca traim cu nevoia recunoasterii de catre celalalt de langa noi a meritelor noastre,vrem sa fim importanti,unici. Vrem sa ni se multumeasca pentru orice. Si ne este atat la indemana sa o facem. Simplu,fara cantare,fara sa ne zgarcim, egoisti in orgoliul propriu. Cu fiecare multumesc rostit devenim oamenii care ar fi trebuit sa fim. Nu ati simtit niciodata puterea unui..multumesc? Sa fii vesnic recunoscator ca este cineva care se gandeste sa-ti faca ,nu neaparat o favoare,cat un simplu bine?
Spune MULTUMESC…si-ti vei simti sufletul eliberat. Si nu uita sa multumesti de fiecare data cand ti se ofera ceva,cand ti se va face cate ceva. Pentru ca …mereu exista un cineva.


noiembrie 19, 2008

Publicat în: on 16/02/2009 at 6:52 pm  Scrie un comentariu  
Tags: , ,

Mmmmm…

Ma imbat in simfonia simturilor…ratacesc bezmetica pe poteca amintirilor …Caut un EU pierdut .

Te vad. Stai sprijinit pe masuta din dormitor ,veioza arunca palide lumini care se oglindesc in luciul lemnului de culoarea ciocolatei. Ma apropii tiptil calcand secundele in varful picioarelor. Ochii imi sclipesc ,complici tacuti ai visului meu. Degetele mele te inconjoara intr-o imbratisare fierbinte , sunt ca o fecioara nerabdatoare sa cunoasca limbajul dragostei pagane. Te dezvelesc….mmmm…ce miros imbietor , o pasiune secreta ca un abur de ciocolata fierbinte. Savurez ,cu rabdarea unui leu la panda, gustul pacatos de caramel al buzelor care te-a luat déjà prizonier. Devorez flamanda tot ce-mi oferi. Imi place gustul dulce al buzelor dupa intalnirea cu tine. Fac cunostiinta cu mii de fiori care mi-aduc aminte de ce-ai fost. Imi doresc din tot sufletul sa te mai ating o data. Mmmmm…mai da-mi…,mai vreau… BUENOS…bun de te lingi pe degete…

noiembrie 15, 2008

Publicat în: on 16/02/2009 at 6:50 pm  Scrie un comentariu  
Tags: ,

Maine…

Ce e azi e azi, ce e maine e maine. Nu e aceeasi zi

Il stiti, e acel maine spus cand vrei sa scapi de promisiunea de azi…Nu pot azi , maine. Maine fac, maine vin, maine ma apuc, de maine…totul e posibil . Azi nu mai e . Nici timp, nici chef, nici explicatii…dar maine e o noua zi plina de sperante…tocmai buna de facut alte promisiuni. Mereu va exista un nou maine. Salvatorul maine. Pentru toate nereusitele lui azi. Maine e incurajator. Te lasa fara comentarii. Nu suna ca un NICIODATA. Sau un …NU VREAU. Prietenos, iti intinde o mana. Iti mai da o sansa. Maine e dezamagirea lui azi. Dar ce facem cand azi devine un nesfarsit ..maine? Cand nu mai avem incredere in acel maine ? Suna a gol in suflet. Lacrimezi in interiorul tau. Se mai pierde un azi. Maine e atat de departe si nesigur. Ce-ti mai doresti ? Sa treaca azi si sa salveze maine ? Cand se rosteste maine, dispare azi. Paleste zambetul si minunea ca se intampla ceva azi. Am obosit asteptand acel maine care nu mai devine azi.

noiembrie 5, 2008

Publicat în: on 16/02/2009 at 6:45 pm  Scrie un comentariu  
Tags: ,

Dorul de normalitate

Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubeşti!
Hugo

Respir…E dulce pielea ta. Privesc traiectoria degetelor tale care imi descrie mangaierea perfecta. Oftez…dorul se desprinde in mii de imagini cu tine. Strig…ecoul se pierde in imbratisarea trupurilor noastre. Mana mea se intalneste cu a ta. Se inclesteaza trosnind aerul dintre ele. Ma uit la tine…unde ti-e privirea? Ma gandesc la tine…unde ti-a fugit gandul? Te ating…unde esti oare? Te caut, nu poti fi decat in sufletul meu. E deja toamna in viata mea, anii cad ca niste frunze ,le adun ca intr-un ierbar. Desenez amintiri .Ma joc cu timpul. Infloreste zambetul pe buzele mele. Esti aici. Totul revine la normal. Traiesc. Ce bine e cu tine….

noiembrie 5, 2008

Publicat în: on 16/02/2009 at 6:40 pm  Scrie un comentariu  
Tags: , ,

TOAMNA…DORUL…SI TU…

Acopera-mi inima cu ceva…

VREAU SA CADA BRUMA PESTE SUFLETUL MEU…

SA INGALBANEASCA SI SA CADA CA UN ZMEU ,

SA SE INALTE APOI DESENAND UN CURCUBEU

IN CULORILE TOAMNEI SA TE VAD MEREU.


AMINTIRILE SUNT FRUNZE USCATE IN IERBAR,

NOPTILE MELE RECI CA UN VANT DE IARNA.

DORINTELE SE APRIND CAND PE CER STELE RASAR

ATINGEREA TA O SIMT CA O ADIERE DE PANA.


DORUL A RAMAS SUSPENDAT IN VIS.

ECOUL NUMELUI TAU NU-MI IESE DIN MINTE.

CUM SA UIT PRIVIREA TA CAND AI PROMIS

CA O SA FIU PE VECI FEMEIA TA FIERBINTE?


21 oct 2008

Publicat în: on 16/02/2009 at 6:23 pm  Scrie un comentariu  
Tags: , , ,

Caut

Citeste si da mai departe,cineva trebuie sa-l cunoasca…

Caut barbat tandru cand pune mana pe pielea mea, viril cand pun eu mana pe el, surprinzator de intelectual cand incepe o discutie si stabil financiar cand merge in hipermarket cu mine, prieten bun cand ma confesez, partener de viata in DOI, iubit in fatza mamei, tata pentru copilul meu, profesor cand fac greseli, bucatar desavarsit cand am pofta de sarmale, mecanic cand mi se strica incuietoarea de la usa, instalator pentru rezervorul de la wc care imi picura continuu, electrician pentru prizele din casa, psiholog, psihiatru si terapeut cand vorbim de sex , amabil si mai putin simpatic cand sunt cu prietenele mele, sportiv si musculos cand caram sacosele de la cumparaturi, iubitor si atent cand vrea sa ma cucereasca, gentleman, inteligent si amuzant cand m-a cucerit deja, creativ, sensibil,dar si puternic, intelegator si tolerant cu defectele mele, modest cu insirarea calitatilor lui, sincer si recunoscator pentru ca exist in viata lui.
Il declar pe cale de disparitie. Gasitorului buna recompensa.

octombrie 19, 2008

Publicat în: on 16/02/2009 at 9:57 am  Scrie un comentariu  
Tags: , ,
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.