E drept,nelipsit de mioriticele gropi,mai ales in partea argesana,dar e un drum pe care nu-l poti strabate fara sa te opresti la fiecare cotitura.Chiar daca nu poti merge mai mult de 30-40 km/h,tot nu te poti bucura de peisaj cand esti sofer.Iti capteaza atentia multitudinea de cratere si esti preocupat sa faci slalom printre ele.
Prima oprire a fost la Barajul Vidraru.

Cum era la mijlocul saptamanii,nu era asa aglomerat pe traseu si am putut gasi locuri de parcare,la fiecare oprire.

Totul era static,parea pustiu si nefunctionabil.Nu am urcat la Cetatea Poenari, prea multe trepte,asa ca m-am multumit doar cu poze.

Pacat ca lasam in urma amprenta nepasarii si inconstientei noastre…

Am ales sa raman peste noapte la pensiunea Vidraru,nu mult de mers de la baraj,din DN7C se face un drum forestier,cam 900 m.Liniste,in mijlocul naturii,conditii excelente de cazare,chiar recomand cu caldura acest loc.

Pe langa cabana,mai aveau si casute de lemn,o pastravarie si in multe locuri gaseai ..fragute.O locatie f.buna pentru reincarcarea bateriilor si de-a te bucura de natura.
A doua zi ,am pornit din nou la drum.Am lasat in urma Lacul Vidraru,dar si drumul cu gropi,intram deja in partea sibiana.

Urmatoarea oprire a fost cabana Capra.De acolo se incepea urcusul,se vedeau serpentinele.

Palpitant.E cuvantul cel mai potrivit.Te incarci de entuziasm si admiratie.Drumul a fost mai lin,dar destul de obositor pentru masinuta mea pe diesel.

Am fost atat de captivata de drum si de frumusetile intalnite,incat am ratat oprirea la Balea Lac.De-abia ajunsa la Cabana Cascada Balea,am realizat ca am trecut pe langa si nu mi-am dat seama.

Dar am reusit sa fac un compromis si am urcat cu telecabina pana la Lacul Balea,unde am putut admira cabana si lacul.

Mi s-a parut f.aglomerata cabana,era ora mesei,e drept,dar am realizat,mai apoi,ca f.multi faceau drumul de la Sibiu-Cabana Balea,o alegere inspirata de calitatea drumului.

Pentru informatii,telecabina costa 20 lei /dus/adult si 15 /copil si nu pleca daca nu se adunau cel putin 10 persoane.

Pana la urma,cu ocazia asta ,am vazut si Cascada Balea.

Ne-am reintors la Cabana Cascada Balea cu inima plina de satisfactie.

De aici incolo,nu ai decat un obiectiv in vedere:Sibiu.

Sau o pornesti inapoi spre casa.Nu am rezistat ispitei de-a face o plimbare prin centrul Sibiului si apoi m-am intors pe Valea Oltului.S-a dovedit o idee proasta pentru ca inainte de Caciulata am prins o coada imensa de masini care stateau la un semafor datorita unor amenajari de drum,unde am pierdut cel putin o ora jumate.Asa ca din Sibiu ,plecata la 18,am ajuns in Bucuresti la 23,30.
In concluzie,poti face Transfagarasanul lejer intr-o zi,doar ca, odata sfarsit,tot ai vrea s-o iei de la capat si cu cat il faci mai des,cu atat capeti dependenta.
Merita vazut!
Transfagarasan – un drum printre nori
The URI to TrackBack this entry is: http://sufletulstelei.wordpress.com/2011/08/13/transfagarasan-un-drum-printre-nori/trackback/
