Dorinta …ca o delicatesa

Nu mai e usor.Sa-ti doresti.Lucruri simple,defel.O viata normala,in doi.Sa te poti baza pe cineva.Sa-i vorbesti din suflet.Sa te lasi in vraja mangaierilor.Sa-i zambesti cand iti e bine.Sa te stranga in brate cand ti-e greu.Sa ai ganduri frumoase.Fara griji.Fara intrebari.
Ce e viata fara dorinte?Chiar si cele mai ascunse dorinte ale noastre?Sa vrei ceva si sa fie din ce in ce mai greu de realizat?Lucruri si dorinte atat de normale .Sa fii cu cineva.Sa iubesti.Sa fii tu insuti.Sa fii personajul din romanul de dragoste sau din filmul la care ai oftat cu o seara inainte.
Se simte tot mai acut singuratatea.A devenit ca un viciu,nu mai poti scapa de ea.E un strigat surd de disperare,care ne zguduie pe interior.Nu e suficient sa-ti doresti.Sa inchizi ochii si sa te bucuri in taina de dorintele tale.Ci sa vrei sa le traiesti,sa le simti cum iti populeaza fiinta.
De ce e atat de greu sa te pui langa cineva?Sa aveti aceleasi dorinte?Sa iubesti si sa fii iubit ,deopotriva?Amandoi vrem acelasi lucruri.De ce ne deosebim asa de mult atunci?Suntem ciudati.Ne dorim sinceritate,dar ne temem de adevar pentru ca doare.Ne dorim sa fim deschisi unul cu celalalt,dar nu reusim sa depasim propriile fixuri si idei preconcepute.Vrem sa comunicam tot timpul ,dar cuvintele nu fac decat sa raneasca.Ori de cate ori ne e plin sufletul de celalalt si de NOI, ori de cate ori incercam sa ne apropiem unul de altul,incercand sa uitam tot ce a fost urat si sa nu mai repetam greselile din trecut, de tot atatea ori nu obtinem decat zambete fasticite si crispate si o nevoie acuta de-a fugi cat mai repede si cat mai departe de celalalt respingand din start totul .Ajungem in fata oglinzii si ne spunem ca e vremea sa ne revenim, pentru ca asta nu se va intampla niciodata.Dar,in prostia si naivitatea noastra,nici macar nu ne dam o minima sansa.Sa incercam macar.Si sfarsim prin a ne accepta neputinta. Suntem egoisti si, in egoismul nostru,nu ne dorim decat sa ne fie doar noua bine.Si uitam,cu nonsalanta,ca pentru a fi DOI,trebuie sa fim DOI.La bine si la rau,intelegandu-l si ascultandu-l si pe celalalt.Nu doar folosindu-ne de el.