Visul tine pana cand te trezesti la realitate…
De fiecare data cand se duce o zi,simti ca ti se rupe o bucata din visul tau.Acel vis in care imbatraneam impreuna,fericiti si multumiti ca putem sa ne mai strangem de mana.In care puneam capul langa umarul tau,in acelasi pat fiind,linistita.
Dimineata te trezesti cu un gol in suflet,cu nelinistea ca ai mai pierdut o zi in asteptarea celuilalt.Si dezarmezi ,si simti ca nu mai e langa tine,ca nu mai exista speranta de-a -l atinge atunci cand simti nevoia.
Deznadejde…asta e aerul din jurul tau si se inchid cercuri-cercuri si tot ce poti face e sa rabufnesti in cele mai crude vorbe si sa fugi de durerea surda cate te sufoca.Nimic nu-ti mai place,nimic nu te mai multumeste.E doar o parere de rau continua care te infasoara si te strange si nu te mai lasa sa visezi in liniste.
Si tot astepti sa vina o noua zi,in care sa fii salvat de la uitare.
Din pacate nu a inventat nimeni un medicament contra uitarii.Ar fi salvat pe multi de la autodistrugere.
Nu degeaba se spune ca pentru a deschide o usa,trebuie sa inchizi pe cea din urma.
Ti’am citit toate postarile..foarte frumos scrii…si gandesti
Pana la urma,sufletul e cel care-ti coloreaza gandurile.Eu doar le exprim dandu-le o forma.
Multumesc pentru vorbe bune.